❍ȚIGLĂ¹, ❍ȚÎGLĂ¹ (pl. -le) sf. Cărămidă subțire, bine arsă, întrebuințată la învelitul caselor [srb. cigla < germ. Ziegel].

❍ȚIGLĂ², ❍ȚÎGLĂ² (pl. -le) sf. Mold. Bucov. Frigare lungă de lemn: a smuls porumbul, l-a curățit și l-a pus pe o ~ și, după ce s’a făcut un jaratec foarte mare, începu să-l frigă (S.B.); după ce a umplut desagii, a mai umplut și cîte o ~ de păsări întregi (VAS.).

❍ȚICLĂU, ȚÎCLĂU (pl. -ăuri) sn. Mold. Trans., ȚICLĂ, ȚÎCLĂ (pl. -le) sf. Maram. 🌍 Pisc, vîrf de munte, stîncă foarte ascuțită și înaltă (ȘEZ.) [comp. ȚIGLĂ, ȚIGLĂU].

❍ȚÎGLĂ... 👉 ȚIGLĂ...