ȚIGARĂ, ȚIGARE (pl. -ări) sf. 1 Mic sul de tutun tăiat mărunt și învelit într’o foiță: a răsuci o ~, a aprinde o ~; Omenirea-i o țigară Care se preface ’n scrum (ALECS.); cînd îți arde țigara într’o parte, vei primi bani (GOR.); să nu pleci cu țigara aprinsă din casă cu copil mic, că plînge (GOR.) ¶ 2 ~ de foi, mic sul de foi de tutun care se aprinde la un capăt și se fumează (🖼 5128) [germ. Zigarre].