4 definiții pentru șăinălit
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘĂINĂLI vb. v. căi, căina, compătimi, deplânge, plânge, pocăi, regreta.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
șăinăli, șăinălesc, vb. IV (reg.) 1. a compătimi. 2. a regreta, a-i părea rău. 3. a menaja. 4. a privi pe furiș.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șăinăli, șăinălesc, (șăinui, șăinălui), vb. tranz. – (reg.) A plânge, a compătimi pe cineva (Lenghel, 1979; Faiciuc, 1998). – Din magh. sajnalni „a compătimi” (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șăinăli, șăinali, (șăinui, șăinălui), vb. tranz. – A plânge, a compătimi pe cineva (Lenghel 1979; Faiciuc 1998). – Din magh. sajnalni „a compătimi”.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: șăinălit
șăinălit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
șăinălire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)