opțiuni

3 definiții pentru șutilire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șutilire sf [At: MARDARIE, L. 164/23 / Pl: ~ri / E: șutili] 1 (Îrg) Lingușire. 2 (Îrg) Amăgire (1). 3 (Înv) Mângâiere.

ȘUTILIRE s.f. (ȚR) Măgulire, amăgire, înșelăciune. Laskanie. Șutilire. MARDARIE, 164; cf. LEX., 124r; LEX. 1683, 30r. Etimologie: șutili. Vezi și șuteală, șutili, șutilitor. Cf. p o h l i b u i t u r ă, ș u t e a l ă.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șutilire, șutiliri, s.f. (înv.) lingușire; amăgire; înșelare (cu promisiuni).

Intrare: șutilire
șutilire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șutilire
  • șutilirea
plural
  • șutiliri
  • șutilirile
genitiv-dativ singular
  • șutiliri
  • șutilirii
plural
  • șutiliri
  • șutilirilor
vocativ singular —
plural —