5 definiții pentru șuică
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
șuică1 sf [At: BĂCESCU, P. 55 / V: (reg) șuic sm / Pl: ~ici / E: șui8 + -că] (Iht; Mol) Obleț (Alburnus alburnus).
șuică2 sf [At: ALR I, 1859/825 / Pl: ? / E: ns cf șui7] (Reg) Bor al pălăriei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șuic sm vz șuică1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
șuică1, șuici, s.f. (reg.) peștișor argintiu; obleț.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șuică2 s.f. (reg.) borul pălăriei.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: șuică
șuică substantiv feminin
| substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
șuic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.