șuba² vt [At: ARVINTE, TERM. 89 / Pzi: ~bez / E: ns cf șuba¹] (Reg; c. i. bușteni) A șiba².

șuba¹ sn, i [At: ARVINTE TERM. 89 / E: ger schubbe (Imt al lui schubben „a împinge”)] (Reg) 1-2 Șiba¹ (1-2).

șuba! interj. (reg.) termen folosit de muncitorii forestieri, prin care se dă comanda ca butucul să fie târât cu ajutorul țapinelor; șâba!.

șuba, șubez, vb. I (reg.; despre butuci) a târî cu ajutorul țapinelor.