3 definiții pentru ștrăfuit
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘTRĂFUI vb. v. amenda, penaliza.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ștrăfui1, ștrăfuiesc, vb. IV (reg.) 1. (înv. și reg.) a amenda. 2. (reg.) a pedepsi.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștrăfui2, ștrăfuiesc, vb. IV (reg.) 1. (reg.) a irosi, a consuma fără chibzuință.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ștrăfuit
ștrăfuit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
ștrăfuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)