2 definiții pentru ștromentui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ștromentui vt [At: LEXIC REG. 110 / Pzi: ? / E: ns cf instrument] (Buc) A face ceva cu neîndemânare.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ștromentui vb. IV (reg.) a face ceva cu neîndemânare.

Intrare: ștromentui
ștromentui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștromentui
  • ștromentuire
  • ștromentuit
  • ștromentuitu‑
  • ștromentuind
  • ștromentuindu‑
singular plural
  • ștromentuiește
  • ștromentuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștromentuiesc
(să)
  • ștromentuiesc
  • ștromentuiam
  • ștromentuii
  • ștromentuisem
a II-a (tu)
  • ștromentuiești
(să)
  • ștromentuiești
  • ștromentuiai
  • ștromentuiși
  • ștromentuiseși
a III-a (el, ea)
  • ștromentuiește
(să)
  • ștromentuiască
  • ștromentuia
  • ștromentui
  • ștromentuise
plural I (noi)
  • ștromentuim
(să)
  • ștromentuim
  • ștromentuiam
  • ștromentuirăm
  • ștromentuiserăm
  • ștromentuisem
a II-a (voi)
  • ștromentuiți
(să)
  • ștromentuiți
  • ștromentuiați
  • ștromentuirăți
  • ștromentuiserăți
  • ștromentuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ștromentuiesc
(să)
  • ștromentuiască
  • ștromentuiau
  • ștromentui
  • ștromentuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)