2 definiții pentru ștricuire
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘTRICUI vb. v. anula, elimina, înlătura, scoate, suprima, șterge, tăia.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ștricui, ștricuiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre cai) a se lovi, în mers, cu un picior de altul. 2. (despre oameni) a suprima, a elimina un cuvânt, un fragment dintr-un text; a șterge.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ștricuire
ștricuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ștricuit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)