2 definiții pentru ștocălit
Arhaisme și regionalisme
ștocălít, -ă, ștocăliți, -te, adj. (reg.) Săpat (cu ștoca). – Din ștocăli.
ștocăli, ștocălesc, vb. IV (reg.; despre plafoane de lemn) a acoperi cu tulpini de stuf, dispuse la mică distanță una de alta, ca să se prindă muruiala.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ștocălit
ștocălit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)