O definiție pentru ștocălire
Arhaisme și regionalisme
ștocăli, ștocălesc, vb. IV (reg.; despre plafoane de lemn) a acoperi cu tulpini de stuf, dispuse la mică distanță una de alta, ca să se prindă muruiala.
Intrare: ștocălire
ștocălire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||