2 definiții pentru ștircuit
Explicative DEX
ștircui vt [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 188) / V: (reg) șter~ / Pzi: ștircui / E: ștircă + -ui] 1 (Reg; c. i. struguri; îf ștercui) A zdrobi cu știrea (2). 2 (Olt; Ban; c. i. zarzavat) A mărunți cu știrea (3).
Arhaisme și regionalisme
ștircui, ștircui, vb. IV (reg.) 1. (în forma: ștercui; despre struguri) a zdrobi cu știrca, cu mustuitorul. 2. (despre zarzavat) a mărunți cu ajutorul unui băț ramificat la un capăt.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ștircuit
ștircuit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)