2 definiții pentru știrbocire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

știrboci vri [At: UDRESCU, GL. / Pzi: ~cesc / E: știrboc] (Mun; d. ființe) 1-2 A (se) știrbi (1-2).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: știrbocire
știrbocire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știrbocire
  • știrbocirea
plural
  • știrbociri
  • știrbocirile
genitiv-dativ singular
  • știrbociri
  • știrbocirii
plural
  • știrbociri
  • știrbocirilor
vocativ singular
plural