știolf¹ i [At: UDRESCU, GL. / V: (reg) cio~ / E: fo] (Mun) Cuvânt care redă zgomotul produs de pașii cuiva care merge prin noroi¹.

știolf², știoalfă [At: M. I. CARAGIALE, C. 59 / V: (reg) ~oarfă, ștoalbă, ștoalfă, ștoarfă sf ștolf sm / Pl: ~i, ~oalfe / E: ns cf știolf] (Dep) 1 smf (Olt; Mun) Obiect de încălțăminte sau de îmbrăcăminte uzat. 2 sf (Reg) Femeie slabă și urâtă. 3 sf (Reg) Femeie bătrână. 4 sf (Pfm) Femeie de moravuri ușoare.

știoarfă sf vz știolf²

ștoalbă sf vz știolf²

ștoalfă sf vz știolf²

ștoarfă sf vz știolf²

ștolf sm vz știolf²

știolf¹ interj. (reg.) cuvânt care redă zgomotul produs de pașii cuiva care merge prin noroi.

știolf², știoalfă, s.m. și s.f. (reg.ș deprec.) 1. (s.m. și f.) obiect de încălțăminte sau îmbrăcăminte uzat. 2. (s.f.) femeie slabă, urâtă sau bătrână. 3. (pop.) femeie de moravuri ușoare.