O definiție pentru șprănțurire
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
șprănțuri, șprănțuresc, vb. IV (reg.; despre bușteni) a rotunji cu toporul la capete; a șpronța.
Intrare: șprănțurire
șprănțurire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||