2 definiții pentru șprănțuri
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
șprănțuri vt [At: ARVINTE, TERM. 36 / Pzi: ~resc / E: șpranț] (Reg; c. i. bușteni) A șpronța (1).
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
șprănțuri, șprănțuresc, vb. IV (reg.; despre bușteni) a rotunji cu toporul la capete; a șpronța.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: șprănțuri
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)