șperge [At: CV 1950, nr. 4, 34 / Pzi: șperg / E: pbl ctm șparli + șterge] (Trs; fam) 1 vi A pleca. 2 vi (Îe) A o ~ A pleca repede (și pe neobservate). 3 vt (C. i. persoane) A bate (92). 4 vt (Îe) A ~ (cuiva) una A da (cuiva) o lovitură.

șperge, șperg, vb. III (reg. și fam.) 1. (refl.) a se duce, a pleca. 2. (în loc. vb.) a o șperge = a pleca repede (și pe neobservate). 3.(despre persoane) a bate, a lovi.