O definiție pentru șnaițuire

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șnaițui, șnaițuiesc, vb. IV (reg.) a face șnaițuri (cărări) prin pădure, pentru a trage buștenii la vale.

Intrare: șnaițuire
șnaițuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șnaițuire
  • șnaițuirea
plural
  • șnaițuiri
  • șnaițuirile
genitiv-dativ singular
  • șnaițuiri
  • șnaițuirii
plural
  • șnaițuiri
  • șnaițuirilor
vocativ singular
plural