șlic¹ sn [At: KLEIN, D. 424 / Pl: ~uri / E: ger Schlich] 1 (Trs) Material granular obținut prin prepararea minereului pe cale umedă. 2 (Îvr) Șlam.

‡ IȘLIC, ȘLIC pl. (-ice) sn. 🎩 1 Odinioară căciulă domnească de sobol, purtată de Vodă și de Doamna: șlicul de samur (al domniței Rucsanda) era împodobit cu un surguciu alb (NEGR.) ¶ 2 Căciulă îmblănită, în patru colți sau rotundă ca un balon, purtată de boieri (mai tîrziu și de boiernași și de lăutari), a cărei mărime varia după rangul boieriei (👉 TAB. XXVII): pre mueri pre ceale ce iau doi bărbați... le poartă cu pieile goale pre măgari și le bat cu doaă comanace sau cu doaă ișlice (PRV.-MB.) =... cu două șlice (PRV.-LP.); p’atunci forma ișlicului nu era numai o fantazie... fie-care trebuia să poarte ișlicul după teapa lui (I.-GH.) [pol. szlyk < tc. b a š l y k ].