șlais¹ sn [At: CHEST. IV, 41/170a / V: (reg) jlaiț, ~iț / Pl: ~uri / E: ger Schleuse] 1 (Buc; îf șlaiț) Canal prin care ies plutele din hait. 2 (Reg) Stăvilar prin care se reglează debitul apei din canalul morii. 3 (Reg; lpl) Șlaidăr (3).

șlais² sn [At: TEAHA, C. N. 269 / Pl: ? / E: ns cf ger schleissen „a se da pe gheață”] (Reg) Ghețuș pe care se dau copiii iarna.

șlaiț sn vz șlais¹

șlais¹, șlaisuri, s.n. (reg.) 1. (în forma: șlaif) canal prin care ies plutele din hait. 2. stăvilar prin care se reglează debitul apei din canalul morii. 3. (la pl.) întăritură făcută la țărmul unui râu, pentru ca apa să nu-l surpe.

șlais² s.n. (reg.) ghețuș pe care se dau copiii iarna.