O definiție pentru șișcănire
Arhaisme și regionalisme
șișcăni, pers. 3 sg. șișcăne și șișcănește, vb. IV (reg.; despre animale) a mirosi, a adulmeca; a căuta după miros.
Intrare: șișcănire
șișcănire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||