ȘIPURI vb. (Mold.) A se furișa, a se strecura. Lupul dară de departe prin iarbă șipurindu-să și pre pîntece tîrîindu-să, că doară armăsariul nu l-ar simți, spre herghelie să trăgea. CI, 99. Zlotașii, ca vai de capeteli lor, îmbla șipurindu-să și rugîndu-să mojicilor. NECULCE; cf. CANTEMIR, IST. Etimologie necunoscută. Cf. șipi.