O definiție pentru șintărit
Arhaisme și regionalisme
șintări, șintăresc, vb. IV (reg.) 1. a practica meseria de hingher. 2. (despre pielea animalului) a jupui.
Intrare: șintărit
șintărit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)