șiba¹ [At: CIUPALĂ, T. 238 / E: ger schiebe (Imt al lui schieben „a împinge”)] (Reg) 1-2 sn, i (Cuvânt folosit de muncitorii forestieri, prin care se) exprimă comanda ca buștenii să fie târâți cu ajutorul țapinelor Si: (reg) șuba¹ (1-2). 3 av (Îe) A-l da (sau a-l lua) ~ A-l împinge târâș. 4 av (Îe) A se duce ~ A aluneca (4).

șiba² vt [At: CIUPALĂ, T. 226 / V: (reg) șiva / Pzi: ~bez / E: ns cf șiba¹] (Reg;i. bușteni) A târî cu ajutorul țapinelor Si: (reg) a șuba², a șubui (1).

șiva v vz șiba²

șiba! interj. (reg.) termen folosit de muncitorii forestieri, prin care se dă comanda ca butucul să fie târât cu ajutorul țapinelor; șuba!

șiba, șibez, vb. I (reg.; despe butuci) a târî cu ajutorul țapinelor; a șuba.