O definiție pentru șfăifuit
Arhaisme și regionalisme
șfăifui, șfăifuiesc, vb. IV (reg.; despre capetele butucilor) a rotunji cu ferăstrăul.
Intrare: șfăifuit
șfăifuit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)