șfung sn [At: DLR / V: (reg) șu~ / Pl: ~uri / E: ger Schwung, mg svung] 1 (Trs) Elan² (1). 2 (Trs) Impuls. 3 (Mar; îf șung) Forță (1).

șung sn vz șfung

șfung, șfunguri, s.n. (reg.) 1. avânt, elan; impuls. 2. (în forma: șung) forță, putere.

șfung, șfungi, s.n. (reg.) Elan, avânt: „Mi-am luat un șfung și am sărit păste gard…” (Hovrea; 2016: 61). – Din germ. Schwung, magh. svung (MDA).