2 definiții pentru șfincui

Explicative DEX

șfincui vt [At: LEXIC REG. II, 117 / Pzi: ~esc / E: ns cf șfindlări] (Buc) A fura (1).

Arhaisme și regionalisme

șfincui, șfincuiesc, vb. IV (reg.) a fura.

Intrare: șfincui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șfincui
  • șfincuire
  • șfincuit
  • șfincuitu‑
  • șfincuind
  • șfincuindu‑
singular plural
  • șfincuiește
  • șfincuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șfincuiesc
(să)
  • șfincuiesc
  • șfincuiam
  • șfincuii
  • șfincuisem
a II-a (tu)
  • șfincuiești
(să)
  • șfincuiești
  • șfincuiai
  • șfincuiși
  • șfincuiseși
a III-a (el, ea)
  • șfincuiește
(să)
  • șfincuiască
  • șfincuia
  • șfincui
  • șfincuise
plural I (noi)
  • șfincuim
(să)
  • șfincuim
  • șfincuiam
  • șfincuirăm
  • șfincuiserăm
  • șfincuisem
a II-a (voi)
  • șfincuiți
(să)
  • șfincuiți
  • șfincuiați
  • șfincuirăți
  • șfincuiserăți
  • șfincuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șfincuiesc
(să)
  • șfincuiască
  • șfincuiau
  • șfincui
  • șfincuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)