șede s [At: ALR I, 648/283 / Pl: ? / E: ns cf ședea] (Trs) Suprafață plană care prelungește cuptorul în afară și pe care se poate ședea sau dormi Vz (pop) vatră.

șede s.f. (reg.) suprafață plană care prelungește cuptorul în afară și pe care se poate ședea sau dormi.

Ôte-toi de là, que je m’y mette! (fr. "Ridică-te tu, ca să șed eu!) – Saint-Simon, în Catehismul industriașilor (1823-1824). Vorbele filozofului francez referitoare la relațiile din lumea capitalistă au devenit o expresie ironică la adresa acelora care nemărturisit nu urmăresc decît scopul de a lua locul altora. FIL.