șalău³ sn [At: ALR II/I, 3 816/316 / Pl: ~lauă / E: mg zsalu] (Reg) Oblon (la fereastră).

șalău⁴ s [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: ns cf ștalău] (Reg) Grajd (1) mare.

șalău⁵ s [At: H IV, 199 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Dreptar folosit în zidărie.

șalău², șalauă, s.n. (reg.) oblon (la fereastră).

șalău³ s.n. (reg.) grajd mare.

șalău⁴ s.n. (reg.) dreptar folosit în zidărie.

șalắu, șalăi, s.m. (reg.; înv.) Monedă veche de aramă, care a circulat în Moldova (sec. XVII), având valoarea de a patra parte dintr-un ban vechi: „Asară pă scăpătat / De greu șalău mni-o pticat: / Nouă buț o deșertat” (Papahagi, 1925: 261). – Din pol. szalawa (Candrea, după DER; DEX); din pol. szalag (MDA).