opțiuni

3 definiții pentru înțelepțit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înțelepțit1 sn [At: DOSOFTEI, V.S. 126/2 / V: ~țălepțât / Pl: ~uri / E: înțelepți] 1 (Înv) Cunoaștere. 2 Învățătură. 3 Înțelepțire (3).

înțelepțit2, ~ă a [At: MINEIUL (1776), 8711/2 / Pl: ~iți, ~e / E: înțelepți] 1-2 (Înv) Care (a devenit sau) a fost făcut înțelept.

înțălepțât sn vz înțelepțit1

Intrare: înțelepțit
înțelepțit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțelepțit
  • ‑nțelepțit
  • înțelepțitul
  • înțelepțitu‑
  • ‑nțelepțitul
  • ‑nțelepțitu‑
  • înțelepțită
  • ‑nțelepțită
  • înțelepțita
  • ‑nțelepțita
plural
  • înțelepțiți
  • ‑nțelepțiți
  • înțelepțiții
  • ‑nțelepțiții
  • înțelepțite
  • ‑nțelepțite
  • înțelepțitele
  • ‑nțelepțitele
genitiv-dativ singular
  • înțelepțit
  • ‑nțelepțit
  • înțelepțitului
  • ‑nțelepțitului
  • înțelepțite
  • ‑nțelepțite
  • înțelepțitei
  • ‑nțelepțitei
plural
  • înțelepțiți
  • ‑nțelepțiți
  • înțelepțiților
  • ‑nțelepțiților
  • înțelepțite
  • ‑nțelepțite
  • înțelepțitelor
  • ‑nțelepțitelor
vocativ singular — —
plural — —
înțălepțât
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)