opțiuni
O definiție pentru înțelepțire

Explicative DEX

înțelepțire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: înțelepți] 1 (Fig) Deșteptare. 2 Însănătoșire a minții Si: înțelepțit1 (3).

Intrare: înțelepțire
înțelepțire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțelepțire
  • ‑nțelepțire
  • înțelepțirea
  • ‑nțelepțirea
plural
  • înțelepțiri
  • ‑nțelepțiri
  • înțelepțirile
  • ‑nțelepțirile
genitiv-dativ singular
  • înțelepțiri
  • ‑nțelepțiri
  • înțelepțirii
  • ‑nțelepțirii
plural
  • înțelepțiri
  • ‑nțelepțiri
  • înțelepțirilor
  • ‑nțelepțirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)