4 definiții pentru înșurubat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
înșurubat1 sn [At: DA ms / V: ~upat / Pl: ~uri / E: înșuruba] 1-5 Înșurubare (1-5). 6 Potrivire.
înșurubat2, ~ă a [At: CONV. LIT. XLII, 451 / V: ~upat / Pl: ~ați, ~e / E: înșuruba] 1 (D. piese cu ghivent) Fixat în locașul destinat. 2 Prins prin strângerea unui șurub. 3 (D. două piese cu ghivent) Asamblate. 4 (Pex) Potrivit la locul lui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înșurupat1 sn vz înșurubat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înșurupat2, ~ă a vz înșurubat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: înșurubat
înșurubat participiu
| participiu (PT2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
înșurupat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)