ÎNVÎRTECUȘ, ÎNVÎRTICUȘ (pl. -ușuri) sn. Mold. Întortochietură: peștele înfundat pe după învîrticușurile gărdușului cu greu nimerește să iasă înapoi (ȘEZ.) [învirti].

❍ ÎNVÎRTICUȘ 👉 ÎNVÎRTECUȘ.

învârticúș, învârticușuri, s.n. Mic vârtej de vânt sau rotire a apei în cercuri datorită unui obstacol: „Audz' că vine vânt și umblă așe roată. Învârticuș. Și unde se leagă de om, acolo tăt îi bube și mâncărime, usturime” (Bilțiu, 2007: 288). – Var. a lui învârtecuș (DEX, MDA).