2 definiții pentru învâltorire
Explicative DEX
ÎNVÂLTORIRE, învâltoriri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se învâltori; învolburare. – V. învâltori.
ÎNVÂLTORIRE, învâltoriri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se învâltori; învolburare. – V. învâltori.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
învâltorire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: învâltori] 1 Năpustire asemenea unei vâltori. 2 Învolburare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: învâltorire
învâltorire substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
învâltorire, învâltoririsubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a se învâltori. DEX '09 DEX '98sinonime: învolburare
- diferențiere A se învârteji, a fi cuprins de vâltoare. DLRMsinonime: învârteji
-
etimologie:
- învâltori DEX '09 DEX '98
- în- + vâltoare DLRM
-