O definiție pentru învițuire
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
învițui vb. IV refl. (înv.) a căpăta viață, a-și trage viața (din ceva).
Intrare: învițuire
învițuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)