† ÎNVEȘTE, † ÎNVEȘTI (-văsc; pf. -văscui, -veștii; part. -văscut, -veștit) vb. tr. și refl. 👕 A (se) îmbrăca: Ce-i mai bun ca oaii bună? Că te ’nvește, te hrănește și cu miel te dăruește (BRL.); Ⓕ: C’o vinit o iarnă grea și ne-am învăscut cu ea (JIP.); înveștiși-te în lumină ca în cămeașe, întinseși ceriul ca o piale (PS.-SCH.) [lat. vestīre].

înveștí, v.t.r. (arh.) A (se) îmbrăca, a (se) înveșmânta: „Ce-i mai bun ca oaia bună? / Că te-nvește, te hrănește” (Bârlea, 1924, I: 166). ■ Termenul e atestat și în Codicele de la Ieud (1630): „…să ne nevoim de să ne înveaștem”. ■ „Această formă a ieșit din uz prin sec. XIX, cu excepția ariilor laterale, după cum dovedesc textele populare maramureșene, supraviețuind, în special, participiul învăscut (de la învește)” (v. Limba română, nr. 5 / 1960: 11). – Lat. investire „a (se) îmbrăca, a (se) acoperi, a (se) înveli” (DEX, MDA).