3 definiții pentru învelicit
Explicative DEX
învelici vt [At: MARIAN, O. II, 4 / Pzi: ~cesc / E: în- + bg величая] (Reg) 1 A binecuvânta. 2 A blestema.
Etimologice
învelici (învelicesc, învelicit), vb. – A înjura, a blasfemia. Origine incertă. După DAR, din bg. veličaja „a elogia”; însă explicația semantică nu este clară.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
învelici vb. IV (înv.) 1. a binecuvânta, a învrednici. 2. a meni rău (cuiva), a condamna, a blestema (pe cineva).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: învelicit
învelicit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)