3 definiții pentru învelici
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
învelici vt [At: MARIAN, O. II, 4 / Pzi: ~cesc / E: în- + bg величая] (Reg) 1 A binecuvânta. 2 A blestema.
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
învelici (învelicesc, învelicit), vb. – A înjura, a blasfemia. Origine incertă. După DAR, din bg. veličaja „a elogia”; însă explicația semantică nu este clară.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
învelici vb. IV (înv.) 1. a binecuvânta, a învrednici. 2. a meni rău (cuiva), a condamna, a blestema (pe cineva).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: învelici
| verb (VT406) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)