O definiție pentru întâmplat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
întâmplat, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 77/1 / Pl: ~ați, ~e / E: întâmpla] 1 (D. fapte, evenimente) Care a avut loc. 2 (D. persoane) Care s-a nimerit undeva incidental.
Intrare: întâmplat
întâmplat adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)