2 definiții pentru întuflicare
Explicative DEX
întuflica vr [At: SBIERA, P. 294 / Pzi: întuflic / E: ctm tufli + înfuleca] (Înv) A se ghiftui.
Arhaisme și regionalisme
întuflica vb. I (înv.) 1. a mânca repede și cu lăcomie, a înfuleca. 2. (refl.) a se ghiftui.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: întuflicare
întuflicare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)