O definiție pentru înterclețire
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
întercleți vb. IV (reg.) 1. a preface un om în cremene; a încremeni. 2. a se uita urât.
Intrare: înterclețire
înterclețire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)