2 definiții pentru întemeinicit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
întemeinici vi [At: DA ms / Pzi: ~icesc / E: în- + temeinic] (Rar) A face ca un lucru să fie temeinic.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
întemeinici vb. IV (înv.) a face ca un lucru să fie temeinic; a așeza pe baze solide, trainice.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: întemeinicit
întemeinicit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)