opțiuni

3 definiții pentru însâmbrare

Explicative DEX

însâmbrare sf [At: CHEST. V, 46/34 / V: (înv) ~sim~ / Pl: ~rări / E: însâmbra] 1 (Mar) Întovărășire. 2 (Mar; pex) Căsătorie. 3 (Reg) Asociere în vederea unui scop, unei afaceri comune etc. Si: însâmbrat1 (3). 4 (Pex) Unire. 5 (Spc) Asociere în vederea înființării unei stâne Si: însâmbrat1 (5). 6 (Spc) Oaie dată cadou celui care intră ucenic la cioban Si: însâmbrat1 (6). 7 (Reg) Intrare în leafă Si: însâmbrat1 (7).

însimbrare sf vz însâmbrare

Regionalisme / arhaisme

însâmbrare s.f. (înv. și reg.) întovărășire, asociere (în vederea înființării unei stâni comune).

Intrare: însâmbrare
însâmbrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însâmbrare
  • ‑nsâmbrare
  • însâmbrarea
  • ‑nsâmbrarea
plural
  • însâmbrări
  • ‑nsâmbrări
  • însâmbrările
  • ‑nsâmbrările
genitiv-dativ singular
  • însâmbrări
  • ‑nsâmbrări
  • însâmbrării
  • ‑nsâmbrării
plural
  • însâmbrări
  • ‑nsâmbrări
  • însâmbrărilor
  • ‑nsâmbrărilor
vocativ singular —
plural —
însimbrare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însimbrare
  • ‑nsimbrare
  • însimbrarea
  • ‑nsimbrarea
plural
  • însimbrări
  • ‑nsimbrări
  • însimbrările
  • ‑nsimbrările
genitiv-dativ singular
  • însimbrări
  • ‑nsimbrări
  • însimbrării
  • ‑nsimbrării
plural
  • însimbrări
  • ‑nsimbrări
  • însimbrărilor
  • ‑nsimbrărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)