3 definiții pentru însușie
Explicative DEX
însușie sf [At: MARIAN, ap. TDRG / V: ~săș~ / Pl: ~ii / E: însuși +- -ie] (Înv; Buc) 1 Însușire (1). 2 (Nob) Câștigare. 3-6 Însușire (3-6).
însășie[1] sf vz însușie[2] corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
însușie s.f. (înv.) însușire, însușime, însușietate.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: însușie
însușie substantiv feminin
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
însășie substantiv feminin
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)