O definiție pentru înstruțare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
înstruțare sf [At: DA ms / Pl: ~țări / E: înstruța] (Trs; Mar) Împodobire cu flori sau cu altă podoabă.
Intrare: înstruțare
înstruțare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)