3 definiții pentru înomenire
Explicative DEX
înomeni vr [At: DA ms / Pzi: ~nesc / E: în- + oameni] (Bis; înv) A se preface în om Si: a se încarna, A se întrupa.
Arhaisme și regionalisme
înomenire s.f. (înv.) încarnare, întrupare, împelițare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înomeni vb. IV refl. (înv.) a se preface în om, a lua chip omenesc; a se încarna, a se întrupa, a se împelița.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: înomenire
înomenire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)