dexonline

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înomeni vr [At: DA ms / Pzi: ~nesc / E: în- + oameni] (Bis; înv) A se preface în om Si: a se încarna, A se întrupa.

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înomeni vb. IV refl. (înv.) a se preface în om, a lua chip omenesc; a se încarna, a se întrupa, a se împelița.

Intrare: înomeni

verb (V401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înomeni ‑nomeni	înomenire ‑nomenire	înomenit ‑nomenit înomenitu‑ ‑nomenitu‑	înomenind ‑nomenind înomenindu‑ ‑nomenindu‑	singular	plural
		(a) înomeni ‑nomeni	înomenire ‑nomenire	înomenit ‑nomenit înomenitu‑ ‑nomenitu‑	înomenind ‑nomenind înomenindu‑ ‑nomenindu‑	înomenește ‑nomenește	înomeniți ‑nomeniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înomenesc ‑nomenesc	(să) înomenesc ‑nomenesc	înomeneam ‑nomeneam	înomenii ‑nomenii	înomenisem ‑nomenisem
	a II-a (tu)	înomenești ‑nomenești	(să) înomenești ‑nomenești	înomeneai ‑nomeneai	înomeniși ‑nomeniși	înomeniseși ‑nomeniseși
	a III-a (el, ea)	înomenește ‑nomenește	(să) înomenească ‑nomenească	înomenea ‑nomenea	înomeni ‑nomeni	înomenise ‑nomenise
plural	I (noi)	înomenim ‑nomenim	(să) înomenim ‑nomenim	înomeneam ‑nomeneam	înomenirăm ‑nomenirăm	înomeniserăm ‑nomeniserăm înomenisem ‑nomenisem
	a II-a (voi)	înomeniți ‑nomeniți	(să) înomeniți ‑nomeniți	înomeneați ‑nomeneați	înomenirăți ‑nomenirăți	înomeniserăți ‑nomeniserăți înomeniseți ‑nomeniseți
	a III-a (ei, ele)	înomenesc ‑nomenesc	(să) înomenească ‑nomenească	înomeneau ‑nomeneau	înomeniră ‑nomeniră	înomeniseră ‑nomeniseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)