O definiție pentru înjerdăluire
Etimologice
înjerdălui (-uesc, -it), vb. refl. – A se însănătoși, a-și reveni, a se restabili. Mag. serdül- „a crește” (Drăganu, Dacor., VII, 135).
Intrare: înjerdăluire
înjerdăluire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)