înhăitat¹ sn [At: PANN, P. V. I, 19/12 / Pl: ~uri / E: înhăita] 1 Înhăitare (1). 2 (Dep) Concubinaj (2). 3-5 Înhăitare (3-5).

înhăitat², ~ă a [At: PANN, P. V. I, 19/11 / Pl: ~ați, ~e / E: înhăita] (Pfm) 1 (Dep; d. oameni; udp „cu”) Aliat cu unul sau mai mulți derbedei. 2 (D. bărbați și femei; udp „cu”) Care trăiește în concubinaj. 3-4 (D. oameni; udp „cu”) Asociat pentru o acțiune comună reprobabilă.