îngurzire sf [At: MARIAN, ap. DA ms / V: ~gruz~ / Pl: ~ri / E: îngurzi] (Reg) 1 Încrețire a marginilor unei opinci, ale unei pânze, ale unui sac etc. cu o sfoară, cu o curelușă trecută prin mai multe găuri Si: îngurzitură (1). 2 Peticire. 3 Șifonare a cămășii Si: îngurzitură (3). 4 Ridare a feței Si: îngurzitură (4). 5 Desenare a unei linii curbe sau în zigzag Si: îngurzitură (5). 6 Ivire a boabelor de porumb pe știulete Si:# îngurzitură (6). 7 Fâstâcire.

îngruzire sf vz îngurzire

îngurzire, s.f. (reg.) 1. (despre piele, cămăși, cioreci, pânză, pănură, plasa de pește, obraz, gură) încrețire. 2. (despre porumb; când apar boabele) îngingiere.